Sărută chipul meu cel palid,
Udat e parcă de un râu...
Şi o s-apară iară fraged
Ca pâinea proaspată de grâu.
Sărută mâna mea plăpândă
Şi va primi în dar putere
S-atingă iar un chip, flămândă,
Să-ţi dea o caldă mângâiere.
Sărută fruntea mea cu gânduri
Căci geme des de prea mult dor
Şi-n foi iar se vor naşte rânduri
Unde speranţele nu mor.
Săruta-mi ochii grei spre seara
Căci ard mereu ca o făclie
Hai să ne privim, noi, iară
Cu aceeaşi bucurie.
Sărută colţul gurii mele
Ce fericirea şi-a pierdut
Şi buzele nu-mi vor fi grele
Şi-ţi vor zâmbi ca la-nceput.
Udat e parcă de un râu...
Şi o s-apară iară fraged
Ca pâinea proaspată de grâu.
Sărută mâna mea plăpândă
Şi va primi în dar putere
S-atingă iar un chip, flămândă,
Să-ţi dea o caldă mângâiere.
Sărută fruntea mea cu gânduri
Căci geme des de prea mult dor
Şi-n foi iar se vor naşte rânduri
Unde speranţele nu mor.
Săruta-mi ochii grei spre seara
Căci ard mereu ca o făclie
Hai să ne privim, noi, iară
Cu aceeaşi bucurie.
Sărută colţul gurii mele
Ce fericirea şi-a pierdut
Şi buzele nu-mi vor fi grele
Şi-ţi vor zâmbi ca la-nceput.
de O Muritoare
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu